Nu mai stiu.

Asta e premiza, da?

Nu mai stiu ce sa fac.

Acum ceva timp m-am trezit intr-o zi si mi-am dat seama ca sunt proasta. Nu stiu cum de am putut ignora acest fapt simplu atata timp, chiar nu stiu. Parca ma consideram mai buna. Si totusi, nu stiu nimic. Nu stiu politica, nu stiu economie, nu stiu jurnalism, nu stiu chestii tehnice, nu stiu absolut nimic la scoala, nu stiu limbi straine(la un nivel la care sa le pot numi “stiut”), nu stiu genuri de muzica, nu stiu autori, nu stiu nici maca 50% din cartile despre care citesc in bloguri de carti, si daca am citit 10% de pe prima pagina e bine. Nu mai stiu ce vreau sa fac cu viata mea si nu stiu cum de am putut pierde atata timp.

Vreau sa stiu istorie ca sa pot face comparatii. Vreau sa stiu(macar ideal vorbind) politica, macar cat sa stiu daca eu sunt anarhista, socialista, libertariana, liberalista sau democrata. Vreau sa stiu PIB-ul. Vreau sa stiu gramatica comparata. Vreau sa stiu unde gasesc ceea ce caut. Vreau sa stiu ce obiectiv imi trebuie la fiecare concert. Vreau sa lucrez mai mult ca sa-mi permit placerile. Vreau sa citesc mai mult. Vreau sa merg la toate orele si chiar sa raman cu ceva(desi aparent ambele lucruri sunt imposibile). Vreau sa stiu ce dracu am de nu mai pot sa merg de durere. Vreau sa exersez desenatul. Vreau sa invat C++ si javascript. Vreau sa stiu despre ce vorbesc. Vreau sa am timp de asta. Vreau sa am rabdare de asta. Vreau..vreau multe.

Ce am reusit? Stagnez. Cu cat citesc mai mult cu atat ma simt mai inculta. Cu cat ma informez mai mult cu atat ma simt mai dezinformata. Cu cat incerc sa invat ceva mai mult cu atat imi dau seama cat de putine stiam si cat de mult mai am de invatat. Am ajuns la un moment in care totul, dar absolut totul, mi se pare imposibil.

Nu mai stiu ce vreau, si cred ca asta-i partea cea mai grava. Vreau totul, asta-i clar, dar m-as multumi si cu o bucatica. Una doar.

Trebuie doar s-o gasesc.